Te-am făcut să dispari
Din motive personale, te-am făcut să dispari,
În sunetul de crivăț,
În amestecul de morfină,
În sunetul de cioburi care au spart fragmente de nemurire,
Între noi n-a mai rămas decât un cer de fier care pune baricada,
Eram împărÈ›iÈ›i între nord È™i sud,
Ambuscada care pune stăpânire se lovea în valuri tulburi
​
Și ai încercat să-È›i rupi oasele în speranÈ›a că te vei reconstrui
Dar oasele aveau formă de cub perfect pictat sub piele care iți lăsa răni
​
Mi-am desfăcut toracele să te înÈ›eleg,
Dar tu dintr-o mișcare perfidă mi l-ai cuprins și ai construit trapez
​
În speranÈ›a că te vei înălÈ›a deasupra apelor cerului,
Cerșeai vrăbiilor himere
​
Am făcut vin din păpădii È™i m-am îmbătat pe pământul negru
​
Dar din motive personale, nu pot să te fac să pleci,
Ci doar să te transform în versuri,
În versuri pe care tu acum le citeÈ™ti
Cromatografie
Sunt coasta smulsă și pierdută care te-a creat
Pumnul de pământ pe care l-ai pierdut în Eden
Cu genunchii aplecați de măduvă izolării, ai adus slava zeilor
Dar ceea ce numeai slavă, nu erau decât fragmente din propria creaÈ›ie
Fragmente care-ți șopteau:Te vreau pe tine muritorule să mă alegi
Dar ai ales să mă culegi și să mă duci prin etern
Etern, eter
Dizolvă-mă până mă transform în anestezic
Să rezoneze cum dansam prin orbitali,
Într-un dans nebun intodeauna simetric în dreapta ta
Mă transform spontan printr-un exces de forțe și cad
Tu ai rămas solvent, staÈ›ionând printre elemente
Încercam să ne amestecăm, dar ne-am pierdut culorile
Un strop din cerneala care te-a scris, s-a risipit într-un pahar de apa
S-a infuzat și redesenat prin valuri tulburi
Se zbătea să ne amestecăm printre pigmenți
Fară să È™tii tu…
Fară să stiu eu…
Că eram însăși definiÈ›ia cromatografiei
​
​