Ebb&Flow

Noi toți împărțim cele mai negre amintiri,
Scriind în pădure sau lângă râu,
Trăind cu frica că vom fi uitați,
Iar fața ta va fi una cunoscută într-o cafenea,
Sau una întamplătoare într-un palton

Unii oameni vor spune că ochii sunt oglinda sufletului,
Dar adevărul este că suntem doar suflete umblatoare,
Luptându-ne cu existența altor oameni, rămânând obosiți

Soarele arde iar carnea pălește, timpul se scurge,
Copiii tăi se joacă în nisip, strâng frunze și viermi,
Tinerețea ta dispare odată cu timpul si amintirile,
Și fără să-ți dai seama, te transformi într-un ''om'', 
Rămânând ani si ani de acum o umbra vie,
Cu oase, gene pe care să-ți așterni dorințe și picioare să mergi până obosești

Vei campa în pădure și vei fi atât de aproape de foc, încât fiecare ezitare, regret si frustrare va fi topită, 
Vei înota până la asfințit,
Și apoi întoarsă acasă,
 Vei disparea,
Dar nu cu tristețe și lacrimi,
Vei disparea cu sunetul muzicii din celălalt colț al camerei,
Iar în ultimele clipe conștiente,
Vei fi libera!

Liberă de lucruri mici precum jucarii sau castelele de nisip așezate unele lângă altele,
Jocuri pentru mințiile puternice într-o mare de izolare